Aztec Code este un cod de bare matrice 2D inventat de Andrew Longacre, Jr. și Robert Hussey în 1995 și standardizat prin ISO/IEC 24778. Spre deosebire de QR, care are trei pătrate de găsire în colțuri, sau de Data Matrix, care folosește o bordură în L, Aztec este construit în jurul unei ținte pătrate centrale. Ținta permite scanerelor să găsească și să decodeze codul rapid, în orice orientare, chiar pe hârtie curbată, ecrane lucioase sau bilete termice de rezoluție mică.
Avantajul mare este densitatea. Aztec nu cere o zonă liniștită lată, deci încape în machete strâmte. Un simbol complet poate avea până la 32 de straturi și poate stoca până la 3.832 de cifre, 3.067 de caractere alfabetice sau 1.914 octeți de date binare. Include corecție Reed-Solomon, configurabilă de la 5% până la 90%, astfel încât biletele zgâriate rămân scanabile.